Anticorpi anti-JO 1

Testul detectează prezența anticorpilor anti-Jo-1, un tip specific de anticorpi autoimuni îndreptați împotriva unei enzime numite histidil-tRNA sintetază. Acești anticorpi sunt asociați cu o afecțiune autoimună rară numită miozită autoimună (în special polimiozita și dermatomiozita), boli caracterizate prin inflamația mușchilor și, uneori, afectarea plămânilor.

Când este recomandat testul:

• Prezența anticorpilor anti-Jo-1 este strâns legată de o afecțiune autoimună numită sindromul antisintetazic. Anti-Jo-1 este cel mai frecvent anticorp întâlnit în acest sindrom.
• Sindromul antisintetazic este o condiție complexă care se manifestă printr-o combinație caracteristică de simptome, deși nu toți pacienții le au pe toate:
  • Miozita: Inflamația mușchilor (Polimiozită sau Dermatomiozită), care duce la slăbiciune musculară (în special la nivelul umerilor și șoldurilor), dureri musculare și dificultăți la urcatul scărilor sau la ridicarea obiectelor.
  • Boala Pulmonară Interstițială (BPI): Aceasta este una dintre cele mai serioase manifestări. Este o inflamație a țesutului pulmonar care poate duce la fibroză (cicatrizare) și se manifestă prin tuse seacă, dificultăți de respirație (dispnee), în special la efort. Adesea, afectarea pulmonară poate fi mai severă decât cea musculară.
  • Artrita: Inflamația articulațiilor, de obicei non-erozivă (nu distruge articulația), care afectează frecvent mâinile și picioarele.
  • „Mâinile de mecanic” (Mechanic’s hands): O modificare specifică a pielii de pe palme și degete, care devine îngroșată, aspră, fisurată și hiperpigmentată.
  • Fenomenul Raynaud: O reacție vasculară la frig sau stres, în care degetele de la mâini și picioare devin albe, apoi albastre și în final roșii, fiind însoțită de amorțeală sau durere.
  • Febră și stare generală de rău.

Pregătirea pacientului:

Nu este necesară o pregătire specială.

Tipul de probă:

Ser din sânge venos.

Valori de referință:

• Pozitiv: Un rezultat pozitiv este un indicator foarte puternic pentru diagnosticul de Sindrom antisintetazic și, implicit, pentru polimiozită sau dermatomiozită. Acesta ajută medicul să confirme natura autoimună a bolii și să anticipeze posibilele complicații (în special cele pulmonare). Diagnosticul final este pus de medic prin corelarea rezultatului cu simptomele clinice, alte analize și, uneori, biopsie musculară sau investigații imagistice pulmonare.
• Negativ: Un rezultat negativ face diagnosticul de sindrom antisintetazic (asociat cu Jo-1) mai puțin probabil. Totuși, nu exclude prezența unei alte forme de miozită autoimună, deoarece există și alți anticorpi specifici (de ex., anti-PL-7, anti-PL-12, anti-Mi-2 etc.) care definesc alte subtipuri ale bolii.

Surse: https://www.mayocliniclabs.com/test-catalog/overview/80179